Omul Viu este o ființă suverană, morală și
trihotomică formată din corpul invizibil (suflet și spirit), din corpul
material (trup material) și din corpul extins (proprietate echitabilă = toate
lucrurile de care are nevoie pentru a putea trăi în mod decent). Omul Viu este
dotat cu diferite tipuri de inteligență, cu creativitate și inventivitate. Omul
Viu se supune numai legilor naturale/cosmice și legilor morale. Omul Viu, fiind
suveran, se situează deasupra entităților fictive precum persoane, instituții,
bănci, firme, corporații, state, etc. Omul Viu are numai drepturi față de
entitățile fictive și nu are nicio datorie și nicio obligație față de acestea.
Omul Viu se naște cu trei valori potențiale:
valoarea spiritual-intelectuală, forța de muncă și proprietatea echitabilă
(corpul extins). Valoarea spiritual-intelectuală decurge din faptul că ființa umană
are suflet și spirit. Valoarea numită forță de muncă decurge din faptul că
ființa umană are corp material cu ajutorul căruia poate produce mărfuri și
poate oferi servicii. Valoarea numită proprietate echitabilă (corpul extins)
este cota parte echitabilă din teritoriul deținut de comunitate și este un
drept inalienabil al fiecărui nou-născut.
Valoarea spiritual-intelectuală este foarte mare
deoarece omul poate crea diverse opere, lucrări, invenții, inovații, optimizări
ale unor procese de producție, iar toate aceste creații ale unui singur om pot
aduce societății profituri de milioane sau chiar de miliarde de euro.
Valoarea forței de muncă este și ea foarte mare.
Firma la care lucrează un om reține aproape 99% din rezultatele muncii acelui
om. Înmulțește salariul tău cu 100 pentru a afla valoarea în bani a produselor
create de tine și/sau a serviciilor oferite de tine într-o singură lună,
înmulțește rezultatul obținut cu 12 pentru a afla valoarea în bani a produselor
create de tine și/sau a serviciilor oferite de tine într-un singur an, după
care înmulțește rezultatul cu numărul de ani în care ai activat în acea firmă
pentru a afla valoarea în bani a produselor create de tine și/sau a serviciilor
oferite de tine.
Valoarea proprietății echitabile este și ea foarte
mare. În România, proprietatea echitabilă a unui cetățean român este de 1
ha de pământ. Prețul unui hectar de pământ este evaluat la cca. 5000 de euro (anul
2017), însă mai importantă decât acest preț este valoarea în bani care se poate
obține din exploatarea acelui 1 ha de pământ. Pe acea suprafață de pământ se
pot cultiva legume și fructe. În acest caz valoarea profitului rezultat din exploatarea
acelei suprafețe de pământ este relativ mică. Pe acea suprafață de pământ se
pot amplasa panouri solare sau eoliene pentru a obține energie electrică, se
pot amplasa sonde de extragere a țițeiului, se pot construi mine pentru
extragere de minereu, aur, argint sau alte minereuri prețioase. În acest caz,
se pot obține profituri uriașe de pe acea suprafață de teren.
Însumând toate cele trei valori ale ființei umane, adică
valoarea spiritual-intelectuală, valoarea forței sale de muncă și valoarea
proprietății echitabile, rezultă o valoare foarte mare, care poate depăși
milioane de euro.
* * *
Odată cu nașterea Omului Viu se nasc și două
entități birocratice fictive și anume: Persoana Naturală și Persoana Fizică [lat.
"persona"= personaj, mască teatrală].
Persoana Naturală, considerată persoană privată,
este o entitate fictivă ce ia naștere în mod natural în momentul nașterii
copilului și cuprinde setul de date ce definește copilul respectiv și anume:
numele copilului, sexul, data nașterii, locul nașterii, numele și prenumele
părinților, etc. Persoana naturală este ignorată de stat și de aceea rămâne ca
omul viu să-și facă în regie proprie actele de persoană privată.
Persoana Fizică, considerată persoană publică, este
o entitate birocratică fictivă ce ia naștere în mod artificial în momentul
creării de către Stat a Certificatului Medical Constatator al Născutului Viu și
a Certificatului de Naștere. Persoana Fizică este definită de setul de date al
copilului respectiv, la care se adaugă setul de date pe care medicul și funcționarul
public le completează suplimentar: datele nou-născutului, CNP, numărul
certificatului, semnătura și parafa medicului, alte date adiționale.
Statul se adresează doar persoanelor fizice, care
sunt propriile creații legale fictive înregistrate și aflate în administrarea
guvernului. Codul Civil denumește persoana publică/legală drept Persoană Fizică
deoarece setul de date al omului se află pe un suport fizic, de obicei pe o
hârtie securizată sau pe un card de plastic.
Deoarece Omul Viu se naște cu cele trei valori
potențiale, Statul, care este în prezent o corporație ce joacă rolul de
instituție tutelară, creează un cont pe numele fiecărei persoane legale, în
care se depune o anumită sumă de bani. Respectiva sumă de bani se consideră a
fi valoarea totală potențială exprimată în bani a ființei umane.
Oamenii Vii nu au nevoie să plătească nicio factură,
nicio notă de plată, niciun împrumut, nicio dobândă, nicio amendă, etc.
deoarece facturile sunt destinate doar persoanelor publice, entități birocratice
fictive create de stat. Statul este administratorul persoanelor fizice și de
aceea el este acela care trebuie să preia toate plățile.
Oamenii Vii nu pot fi trași la răspundere pe cale
judiciară din cauza unor litigii financiar-bancare, iar în cazul unor procese statul
reprezentat de judecător este cel tras la răspundere. Însă, în momentul în care
omul respectiv se identifică cu persoana fizică, judecătorul poate plasa
acuzația asupra persoanei fizice respective, iar omul care s-a identificat cu
persoana fizică trebuie să plătească cheltuielile de judecată și celelalte
sancțiuni financiare impuse de judecător.
În articolul 1 din Declarația Universală a
Drepturilor Omului se face referire la ființa umană:
"Toate Fiinţele Umane se nasc libere şi egale
în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi
trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii."
În articolul 8 din Declarația Universală a
Drepturilor Omului se face referire la persoană:
"Orice Persoană are dreptul la satisfacția
efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva actelor
care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constituţie
sau lege."
Din articolul 1 și 8 ale Declarației Universale a
Drepturilor Omului observăm clar diferența dintre Ființă Umană și Persoană.
Ființa umană se naște liberă și are demnitate și drepturi. Ea este înzestrată
cu rațiune și conștiință și se comportă în raport cu altă ființă umană în spiritul
fraternității. Observăm că ființa umană nu are absolut nicio îndatorire și
nicio obligație față de vreo entitate fictivă precum persoane, instituții,
bănci, firme, corporații, stat, etc.
Instanțele juridice naționale pot judeca doar persoanele
fizice, iar acestea au drepturi și îndatoriri fundamentale ce sunt recunoscute
prin constituție sau lege. Acest aspect este corect deoarece ființa umană este
suverană și nu are nicio îndatorire sau obligație față de entitățile fictive,
în timp ce persoana fizică (entitate fictivă creată de sistem) poate fi
recunoscută numai de o altă entitate fictivă precum instanțele juridice.
Termenul de "ființă umană" nu apare menționat
în Constituția României și nici în celelalte legi subsecvente. Cuvântul Om
apare menționat doar o singură dată în Constituția României și anume în titlul
1, articolul 1, paragraful 3:
"România este stat de drept, democratic şi
social, în care demnitatea Omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor,
libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic
reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului
român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate."
După cum se observă, în Constituția României,
articolul 1, paragraful 3 se referă la demnitatea Omului, deci la demnitatea
ființei umane. Acest lucru este corect deoarece numai Omul Viu (ființa umană)
poate fi posesoare de demnitate, în timp ce persoana fizică și cetățeanul (cu
rol de funcționar public; vezi numărul de personal din pașaport) nu pot fi
posesori de demnitate, deoarece acestea sunt entități birocratice fictive
create de stat. Cetățenia este în fapt o caracteristică specifică persoanei
fizice, ce apare în actele de identitate și este o noțiune fictivă. Omul Viu nu
este cetățean al vreunui stat, ci poate fi considerat cetățean al planetei
Pământ sau cetățean al Universului.
Persoana publică/legală poate constitui o ficțiune
juridică, o paiață, un nume legal, un fond fiduciar, un titlu de proprietate, o
hârtie de valoare, un stoc depozitat și obiect, deci ceva non-real. Entitățile
fictive persoanele fizice nu pot interacționa niciodată cu entitățile reale, de
exemplu cu ființele umane (oamenii).
Conform legilor în vigoare ale sistemului în care
trăim, Omul Viu pierde statutul de "ființă umană" în urma
înregistrării nou-născutului în catastifele statului prin faptul că sistemul o
declară dispărută sau moartă. Acest subterfugiu al sistemului de a considera
ființa umană înregistrată ca fiind dispărută pe mare sau moartă, provine din anul
1302, când Papa Bonifaciu VIII a emis bula papală Unam Sanctam, creând primul
trust fiduciar de tip Cestui Que Vie (CQV).
Ființa umană nu are ce căuta în domeniul juridic
deoarece ea nu există în acest domeniu. Ființa umană se află deasupra
domeniului juridic și deci deasupra entităților fictive create de acest domeniu,
deoarece ea este aceea care le-a creat.
Dicționarele juridice ne învață faptul că ființa
umană este singura realitate, iar legile și entitățile create sunt ficțiuni juridice.
Entitățile reale nu pot interacționa în mod direct cu entitățile ficționale.
Entitățile reale pot interacționa cu entitățile ficționale doar prin
intermediul unei alte entități ficționale, cum ar fi persoana fizică.
Ființa Umană poate interacționa cu entitățile
fictive inclusiv prin persoana naturală care este proprietatea privată a
ființei umane. Prin acest remediu ființa umană interacționează cu entitățile
fictive de pe poziția suverană a ființei umane. Privat este acela ce este
proprietar asupra forței sale proprii de muncă, asupra corpului său și a averii
sale, este egal în fața legii cu guvernul, este non-rezident al statului
(corporației), nu este entitate publică existentă în legile statutare, nu este
angajat într-un oficiu public sau în comerț și afaceri, nu este legat prin
contracte, prin statute publice sau prin privilegii publice sau prin drept
public sau francize ale guvernului; este proprietar absolut și nu este
subiectul constrângerilor legale.
Ființa Umană este puterea suverană din care derivă
toate puterile politice și de aceea ea se află deasupra constituției statului,
a sistemului de guvernare și a administrației guvernului. Omul Viu își poate exprima
suveranitatea prin intermediul persoanei naturale, deoarece ființa umană nu
este menționată în sistemul de legi. Legile umane sunt în fapt doar niște
condiții contractuale, iar condițiile contractuale pot fi respinse și devin în
felul acesta invalide. Singurele legi valabile pentru ființa umană sunt legile naturii/cosmice
și legile morale.
Persoana Fizică îndeplinește rolul de funcționar
public și activează prin actele de identitate și numărul de asigurare socială.
Prin asigurarea socială persoana legală dobândește "privilegii" sub
franciza națională a guvernului. Dintre "privilegiile" de care beneficiază
persoana fizică face parte și obligația de a cere nenumărate aprobări, precum: cartea
de identitate a persoanei fizice, carnetul de conducere auto, pașaportul, certificatul
de căsătorie, cereri de bursă, ajutor social pentru copii, licențe pentru
exercitarea meseriei, permise pentru pescuit, asigurări sociale, card de
asigurare de sănătate, drepturi de copyright etc.
Toate persoanele fizice sunt considerate a fi "privilegiate",
domiciliul lor este considerat a fi un birou public, iar acestea sunt
considerate a fi funcționari publici ce lucrează pentru guvern. Toți cetățenii unui
stat sunt considerați funcționari publici ce folosesc franciza guvernamentală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu